Odată cu primele încercări de organizare a muncii omului au apărut și preocupările de imbunatarile a condițiilor în care se desfășoară munca sa. În primă fază, cercetările în domeniul SSM au fost rare și au avut la bază accidente repetate care au afectat bunăstarea muncitorilor din locurile respective.

Scrieri antice relevă interesul oamenilor de a lua măsuri pentru combaterea intoxicațiilor cu plumb sau mercur, întâlnite des pe șantierele din Egipt, Grecia și Roma antică. Egiptenii care lucrau la marea piramidă din Giza au beneficiat, în premieră, de prezența unor medici pe șantier pentru asigurarea primului ajutor. De asemenea, taberele de muncitori erau organizate în mici orășele în apropierea piramidei, urmărindu-se astfel creșterea productivității prin reducerea absenteismului pe motiv de boală, dar și menținerea în activitate a lucrătorilor în vârstă.

Interesul pentru siguranța și securitatea în muncă este evidențiat în istorie de apariția primelor unelte cu apărătoare pentru mână, a unei forme incipiente de mănuși de protecție sau a tuburilor de ventilație prezente în șantierele descoperite de arheologi. Primele mărturii scrise provin din secolul al XIII-lea, când medicul francez Arnaud de Villeneuve a studiat și a publicat informații despre bolile profesionale și modul în care factorii de ambianță de la locul de muncă influențează angajații. În secolul al XVI-lea, mineralogul german Georg Bauer tratează pe larg subiecte SSM legate de exploatările miniere: ventilația, pauzele de muncă și securitatea în minerit. În secolul XVII, inginerul militar Sebastien le Pestre a studiat activitatea pe care o prestau muncitorii la lucrările de fortificații pentru a determină activitatea maximă pe care o putea presta un angajat într-o zi și, de asemenea, relația importantă între hrană, orar de pauze și performanță/productivitate.

La sfârșitul secolului al XIX-lea se pun bazele psihologiei muncii, ergonomiei muncii și protecției muncii. Securitatea și sănătatea în muncă are ca obiectiv înlăturarea tuturor factorilor de risc ce pot apărea în procesul de muncă, prevenirea accidentelor prin asigurarea unor condiții de muncă sigure și sănătoase și conformarea cu legislația în vigoare.

Eficiența măsurilor de securitate și sănătate în muncă este determinată atât de implementarea corectă a premiselor teoretice și legale, dar și de modul concret în care sunt respectate aceste măsuri la locul de muncă.